Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru ad├óncitur─â

adâncătúră sf [At: (a. 1648) GCR I, 130/10 / Pl: ~ri / E: adâncă + -tură] (Îvp) Adâncitură.
ad├óncitur─â sf [At: (a. 1893) ap TDRG / Pl: ~ri / E: ad├ónci + ~(i)tur─â] Parte ad├óncit─â (1) a unei suprafe╚Ťe Si: (├«vp) ad├ónc─âtur─â.
ADÂNCĂTÚRĂ s. f. v. adâncitură.
AD├éNCIT├ÜR─é, ad├óncituri, s. f. Parte ad├óncit─â, scobit─â a unei suprafe╚Ťe; scufund─âtur─â. [Var.: ad├ónc─ât├║r─â s. f.] ÔÇô Ad├ónci + suf. -tur─â.
ADÂNCĂTÚRĂ s. f. v. adâncitură.
AD├éNCIT├ÜR─é, ad├óncituri, s. f. Parte ad├óncit─â, scobit─â a unei suprafe╚Ťe; scufund─âtur─â. [Var.: ad├ónc─ât├║r─â s. f.] ÔÇô Ad├ónci + suf. -tur─â.
AD├ÄNC─éT├ÜR─é, ad├«nc─âturi, s. f. Ad├«ncitur─â. Nu se aflau ├«n acel loc dec├«t trei pu╚Ťuri ad├«nci cu cump─ân─â, la mare dep─ârtare unul de altul, ╚Öi un izvor ce era mai mult mla╚Ötin─â ├«ntr-o ad├«nc─âtur─â. SADOVEANU, M. C. 20. Agripina vedea, prin u╚Öa deschis─â... ad├«nc─âtura Iablanicioarei. GALACTION, O. I 160.
AD├ÄNCIT├ÜR─é, ad├«ncituri, s. f. Partea ad├«ncit─â a unei suprafe╚Ťe; scufund─âtur─â, groap─â mic─â. Ad├«ncitur─â pe frunte.
AD├éNC─éT├ÜR─é, ad├ónc─âturi, s. f. Ad├óncitur─â. ÔÇô Din ad├ónca + suf. ÔÇô (─â)tur─â.
AD├éNCIT├ÜR─é, ad├óncituri, s. f. Parte ad├óncit─â, scobit─â a unei suprafe╚Ťe; scufund─âtur─â. ÔÇô Din ad├ónci + suf. -(i)tur─â.
adâncitúră s. f., g.-d. art. adâncitúrii; pl. adâncitúri
adâncitúră s. f., g.-d. art. adâncitúrii; pl. adâncitúri
ADÂNCĂTÚRĂ s. adâncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofâlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (O ~ a solului.)
ADÂNCITÚRĂ s. 1. adâncătură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofâlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (~ a solului.) 2. v. scobitură. 3. scobitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. v. gaură. 5. v. nișă.
Ad├óncitur─â Ôëá ridic─âtura
AD├éNCIT├ÜR─é ~i f. Parte ad├ónc─â sau concav─â a unei suprafe╚Ťe. /a ad├ónci + suf. ~itur─â
adâncătură f. 1. vale între două dealuri; 2. cavitate, orbita ochiului.
ad├«nc─ât├║r─â f., pl. ─ş. Loc ad├«ncit (depresiune, cavitate).
ad├«ncit├║r─â f., pl. ─ş. Ad├«nc─âtur─â.
ADÎNCĂTURĂ s. adîncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (O ~ a solului.)
AD├ÄNCITUR─é s. 1. ad├«nc─âtur─â, cufund─âtur─â, scobitur─â, scufund─âtur─â, (pop. ╚Öi fam.) scof├«lcitur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) scorbelitur─â. ( ~ a solului.) 2. concavitate, scobitur─â, (reg.) dov├«nc─âtur─â, (├«nv.) g─âv─ân─âtur─â. (~ unui obiect.) 3. scobitur─â, (pop.) g─âvan, (reg.) leaf─â. (~ unei linguri.) 4. cavitate, gaur─â, scobitur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) scorbur─â, (reg.) sc├«lb─â, scochin─â, (Mold.) bort─â, (├«nv.) zg─âu. (~ ├«ntr-un obiect.) 5. cotlon, firid─â, intr├«nd, ni╚Ö─â, ocni╚Ť─â, scobitur─â, (├«nv.) sfirid─â. (Vasul era pus ├«ntr-o ~.)

Adâncitură dex online | sinonim

Adâncitură definitie

Intrare: adâncitură
adâncitură substantiv feminin
adâncătură