13 definiții pentru acustic
acústic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: ~ici, -ice / E: fr acoustique, ngr ᾶϰουστιϰος] (Fiz) 1-3 a Care emite, transmite sau recepționează unde sonore. 4 a Care se referă la acustică. 5 sf Disciplină a fizicii care studiază emiterea, transmiterea și recepționarea undelor sonore. 6 sf Calitate a unei încăperi, a unui aparat etc. de a asigura o bună audiție. ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce,
adj.,
s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor.
II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi.
2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din
fr. acoustique.
ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce,
adj.,
s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (
II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor.
II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi.
2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din
fr. acoustique. ACÚSTIC, -Ă, acustici, -e,
adj. Care se referă la acustică, care emite, transmite sau recepționează sunete. Aparate acustice ◊ Cornet (sau aparat) acustic = mică pîlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele cu auzul slab.
ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce,
adj. Privitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = mică pâlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele care au auzul slab. –
Fr. acoustique (<
gr.).
acústic adj. m.,
pl. acústici;
f. acústică,
pl. acústice
acústic adj. m., pl. acústici; f. sg. acústică, pl. acústice ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = pâlnie care întărește sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet].
ACÚSTIC, -Ă I.
adj. referitor la acustică. II.
s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor. 3. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere. (< fr. acoustique)
ACÚSTIC acústică (acústici, acústice) 1) Care ține de acustică; privitor la acustică. 2) Care emite, propagă sau recepționează sunete. Aparat acustic. /<fr. acoustique acustic a.
1. privitor la auz: nerv acustic;
2. care servă a produce sau transmite sunetele: tub acustic.
*acústic, -ă adj., (vgr. akustikós). Relativ la auz: nerv acustic. Cornet acustic, cornet care adună sunetele ca să le auzĭ maĭ bine. S. f., pl. ĭ. Fiz. Știința sunetelor; felu cum se aud sunetele uneĭ sălĭ: acest teatru are o acustică bună. Adv. Din punct de vedere acustic.
ACÚSTIC, -Ă adj. (< fr. acoustiques, cf. it. acustica < gr. akoustikos – relativ la sunet): în sintagma fonetică acustică (v.). Acustic dex online | sinonim
Acustic definitie