aculeifórm, ~ă [At: GRECESCU, FL. 267 / P: ~le-i- / Pl: ~i, ~e / E: fr aculéiforme] (D. plante sau părți ale acestora) în formă de ac (1) Si: aculeat (1).

ACULEIFÓRM, -Ă, aculeiformi, -e, adj. De forma unui ac. [Pr.: -le-i-] – Din fr. aculéiforme.

ACULEIFÓRM, -Ă, aculeiformi, -e, adj. De forma unui ac. [Pr.: -le-i-] – Din fr. aculéiforme.

aculeifórm (-le-i-) adj. m., pl. aculeifórmi; f. aculeifórmă, pl. aculeifórme

aculeifórm adj. m. (sil. -le-i-), pl. aculeifórmi; f. sg. aculeifórmă, pl. aculeifórme

ACULEIFÓRM, -Ă adj. De forma unui ac. [Pron. -le-i-. / < fr. aculéiforme, cf. lat. aculeus – ac, forma – formă].

ACULEIFÓRM, -Ă adj. în formă de ac mic. (< fr. aculéiforme)

ACULEI- „spin, ac mic”. ◊ L. aculeus „ac mic, ghimpe” > fr. aculéi-, engl, id. > rom. aculei-. □ ~fer (v. -fer), adj., care are spini; ~flor (v. -flor), adj., cu flori aculeate; ~form (v. -form), adj., în formă de ac mic.