Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru acordaj

acordáj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr accordage] Acordare (2).
ACORD├üJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. ÔÇô Din fr. accordage.
ACORD├üJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. ÔÇô Din fr. accordage.
acordáj s. n., pl. acordáje
acordáj s. n., pl. acordáje
ACORDÁJ s. v. înstrunare.
ACORD├üJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al ├«n─âl╚Ťimii lor. [< fr. accordage].
ACORDÁJ s. n. 1. acordare a unui instrument muzical. 2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. (< fr. accordage)
ACORD├üJ ~e n. 1) Acordare a unui instrument muzical. 2) Raport ├«ntre ├«n─âl╚Ťimile unei serii de sunete. /<fr. accordage
ACORDAJ s. (MUZ.) acordare, înstrunare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.)
acordaj (< fr. accordage) 1. Rela╚Ťiile fixe ├«ntre reperele sonore ale unui instrument. ├Än─âl╚Ťimea real─â a unui instr. (conferit─â de emiterea sunetelor de c─âtre coardele* libere la un instr. cu coarde ╚Öi de raportul dintre sunetul ob╚Ťinut la un instr. [de suflat] transpozitoriu ÔÇô v. transpozi╚Ťie ÔÇô c├ónd se execut─â sunetul notat do). 2. (╚Öi acordare) Stabilirea unui nivel sonor fie prin aflarea unui punct de tensiune ├«n elasticitatea unei coarde sau a unei membrane, fie prin modificarea lungimii unei coloane de aer, pentru a ob╚Ťine num─ârul de vibra╚Ťii* necesar acelui nivel. V. b─ât─âi. 3. Realizarea unui echilibru sonor necesar execu╚Ťiei ├«n cadrul unui ansamblu muzical. Toate instr. orch. simf. sunt acordate ├«n raport cu un sunet fix, de obicei la1 (435,4 Hz sau 440 Hz), intonat de un instr. cu un sunet mai stabil (ex. oboiul*).

Acordaj dex online | sinonim

Acordaj definitie

Intrare: acordaj
acordaj substantiv neutru