accepțiune definitie

21 definiții pentru accepțiune

accepție sf [At: MAIORESCU, CR. II, 296 / V: ~țiune / Pl: ~ii[1] / E: fr acception, lat acceptio + -onis] Sens al unui cuvânt Si: înțeles. corectată
accepțiúne sf vz accepție
ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [Var.: accepțiúne s. f.] – Din fr. acception, lat. acceptio, -onis.
ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție.
ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [Var.: accepțiúne s. f.] – Din fr. acception, lat. acceptio, -onis.
ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție.
ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles pe care îl are un cuvînt sau care se atribuie unui cuvînt; sens. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: accepțiune s. f.
ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție.
ACCÉPȚIE, accepții, s. f. Înțeles, sens al unui cuvânt. [Var.: accepțiúne s. f.] – Fr. acception (lat. lit. acceptio, -onis).
ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție.
accépție (-ți-e) s. f., art. accépția (-ți-a), g.-d. art. accépției; pl. accépții, art. accépțiile (-ți-i-)
accépție s. f. (sil. -ți-e), art. accépția (sil. -ți-a), g.-d. art. accépției; pl. accépții, art. accépțiile (sil. -ți-i-)
ACCÉPȚIE s. v. sens.
ACCEPȚIÚNE s. v. sens.
ACCÉPȚIE s.f. Sens în care este folosit la un moment dat un cuvânt; semnificație, înțeles, sens. [Gen. -iei, var. accepțiune s.f. / cf. fr. acception, lat. acceptio].
ACCEPȚIÚNE s.f. v. accepție.
ACCÉPȚIE s. f. sens, înțeles al unui cuvânt; semnificație. (< fr. acception, lat. acceptio)
ACCÉPȚIE ~i f. Sens pe care îl are un cuvânt; semnificație. [G.-D. accepției; Sil. -ți-e] /<fr. accception, lat. acceptio, ~onis
accepți(un)e f. sensul în care se ia o vorbă: accepțiune proprie și figurată.
*accepțiúne f. (lat. accéptio, -ónis). Rar. Preferență: a da dreptate fără accepțiune de persoane. Gram. Înțelesu în care se ĭa o vorbă: accepțiune proprie saŭ figurată, de ex.: căldura foculuĭ (propriŭ) căldura discursuluĭ (figurat). – Și -épție.
ACCEPȚIE (ACCEPȚIUNE) s. conținut, însemnare, înțeles, semnificație, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simț, tîlc. (~ unui cuvînt.)

accepțiune dex

Intrare: accepție
accepțiune
accepție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e