Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru abstinen╚Ť─â

abstin├ęn╚Ť─â sf [At: DA / Pl: ~╚Ťe / E: fr abstinence] Impunere de restric╚Ťii la m├óncare, b─âutur─â, fumat etc.
ABSTIN├ëN╚Ü─é, abstinen╚Ťe, s. f. 1. Faptul de a-╚Öi impune restric╚Ťii de la m├óncare, b─âutur─â, satisfacerea unor necesit─â╚Ťi fiziologice etc.; absten╚Ťiune. 2. (Ec. pol.; ├«n sintagma) Teoria abstinen╚Ťei = teorie prin care capitalul ╚Öi acumularea lui rezult─â din ab╚Ťinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. ÔÇô Din fr. abstinence, lat. abstinentia.
ABSTIN├ëN╚Ü─é, abstinen╚Ťe, s. f. 1. Faptul de a-╚Öi impune restric╚Ťii de la m├óncare, b─âutur─â, satisfacerea unor necesit─â╚Ťi fiziologice etc.; absten╚Ťiune. 2. (Ec. pol.; ├«n sintagma) Teoria abstinen╚Ťei = teorie prin care capitalul ╚Öi acumularea lui rezult─â din ab╚Ťinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. ÔÇô Din fr. abstinence, lat. abstinentia.
ABSTIN├ëN╚Ü─é, abstinen╚Ťe, s. f. Faptul de a-╚Öi impune anumite restric╚Ťii, ab╚Ťinere de la excese.
ABSTIN├ëN╚Ü─é, abstinen╚Ťe, s. f. Faptul de a-╚Öi impune anumite restric╚Ťii, ab╚Ťinerea de la excese. ÔÇô Fr. abstinence (lat. lit. abstinentia).
abstin├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. abstin├ęn╚Ťei; pl. abstin├ęn╚Ťe
abstin├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. abstin├ęn╚Ťei; pl. abstin├ęn╚Ťe
ABSTIN├ëN╚Ü─é s. (livr.) absten╚Ťiune, continen╚Ť─â.
ABSTIN├ëN╚Ü─é s.f. Faptul de a-╚Öi impune anumite restric╚Ťii; ab╚Ťinere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia].
abstin├ęn╚Ť─â s. f. ab╚Ťinere de la anumite b─âuturi, alimente etc; absten╚Ťiune. (< fr. abstinence, lat. abstinentia)
abstinen╚Ť─â f. ├«nfr├ónare, cump─âtare.
*abstin├ęn╚Ť─â f., pl. e (lat. abstinentia). Starea de abstinent.
ABSTINEN╚Ü─é s. (livr.) absten╚Ťiune, continen╚Ť─â. (~ de la ceva.)

Abstinen╚Ť─â dex online | sinonim

Abstinen╚Ť─â definitie

Intrare: abstinen╚Ť─â
abstinen╚Ť─â substantiv feminin