abstinență definitie

13 definiții pentru abstinență

abstinénță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr abstinence] Impunere de restricții la mâncare, băutură, fumat etc.
ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia.
ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. 1. Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc.; abstențiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. – Din fr. abstinence, lat. abstinentia.
ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținere de la excese.
ABSTINÉNȚĂ, abstinențe, s. f. Faptul de a-și impune anumite restricții, abținerea de la excese. – Fr. abstinence (lat. lit. abstinentia).
abstinénță s. f., g.-d. art. abstinénței; pl. abstinénțe
abstinénță s. f., g.-d. art. abstinénței; pl. abstinénțe
ABSTINÉNȚĂ s. (livr.) abstențiune, continență.
ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia].
abstinénță s. f. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune. (< fr. abstinence, lat. abstinentia)
abstinență f. înfrânare, cumpătare.
*abstinénță f., pl. e (lat. abstinentia). Starea de abstinent.
ABSTINENȚĂ s. (livr.) abstențiune, continență. (~ de la ceva.)

abstinență dex

Intrare: abstinență
abstinență substantiv feminin