ABORDÁ, abordez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la o problemă, la o discuție etc.) A se apuca de studiat, de tratat; a ataca, a deschide, a începe. ♦ (Neobișnuit) A întîmpina pe cineva, a se apropia de cineva pentru a începe vorba, pentru a-i vorbi; a acosta. Îl abordează cu pept deschis, zicîndu-i... NEGRUZZI, S. I 273. 2. Intranz. (Mar.; despre vase) A ajunge, a trage la țărm; a acosta. Bastimentul pe care eram a și abordat într-una din schelele ei [ale insulei Prosta]. GHICA, S. 532. ♦ A se alătura lîngă o navă, a se opri bord la bord (de obicei pentru a ataca echipajul vasului inamic sau pentru a pune stăpînire pe o navă inamică).