abdomen definitie

16 definiții pentru abdomen

abdomen sn [At: SAHIA, N. 78 / Pl: ~e / E: lat abdomen] (Atm) Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin și care conține stomacul, ficatul, splina, rinichii, pancreasul, vezica biliară și intestinele Si: burtă, pântece, (pop) foale.
ABDOMÉN, abdomene, s. n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.
ABDOMÉN, abdomene, s. n. 1. Parte a corpului, între torace și bazin, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen.
ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin, care cuprinde stomacul, intestinele etc.; pîntece, burtă. Abdomenul lui se revărsa mult peste suprafața biroului, ca o jumătate de ou uriaș. SAHIA, N. 78.
ABDOMÉN, abdomene, s. n. Parte a corpului, între torace și bazin; pântece, burtă. – Fr. abdomen (lat. lit. abdomen).
abdomén s.n. 1 (anat.) Regiune anatomică situată între torace și pelvis conținând viscerele abdominale; pântece. ◊ Abdomen acut = stare invalidantă, caracterizată prin durere abdominală intensă, asociată sau nu cu febră, greață, vărsături și șoc. 2 (biol.) Ultimul segment al corpului artropodelor. • pl. -e. / <fr. abdomen, lat. abdōmen, -minis „pântece, burtă”.
abdomén s. n., pl. abdoméne
abdomén s. n., pl. abdoméne
ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pântece, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bârdan, burduh, dobă, foale, rânză, vintre, (prin Mold.) buft, (fam.) burduhan.
ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen].
abdomén s. n. 1. cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin. 2. ultimul segment al corpului la insecte. (< fr., lat. abdomen)
abdomén, abdomene, s.n. Partea corpului dintre torace si bazin.
ABDOMÉN ~e n. (la om și la animale) Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin, în care se află stomacul, intestinele și alte organe; burtă; pântece. /<lat., fr. abdomen
abdomen n. 1. burtă, partea de jos a pântecelui care conține mațele; 2. partea posterioară a corpului la insecte.
*abdomén n., pl. e (fr. abdomen, d. lat. abdómen, abdóminis. Cp. cu specimen). Anat. Pîntece.
ABDOMEN s. (ANAT.) burtă, pîntece, (înv. și pop.) mațe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bîrdan, burduh, burduhan, dobă, foale, rînză, vintre, (prin Mold.) buft.

abdomen dex

Intrare: abdomen
abdomen substantiv neutru