abces sn [At: A. POP, CHIRURG. / Pl: ~e / V: absces / E: fr abcés, lat abscessus] (Med) Acumulare de puroi într-un țesut sau organ.

ABCÉS, abcese, s. n. Acumulare de puroi, bine delimitată de țesuturile din jur printr-o membrană de țesut conjunctiv. – Din fr. abcès.

ABCÉS, abcese, s. n. Colectare de puroi, bine delimitată de țesuturile din jur, formată în urma dezintegrării țesuturilor, de obicei sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari. – Din fr. abcès.

ABCÉS, abcese, s. n. Acumulare de puroi sub piele sau într-un organ intern (ca urmare a luptei duse de organism pentru îngrădirea unei infecții).

ABCÉS, abcese, s. n. Acumulare de puroi sub piele sau într-un organ intern. – Fr. abcès (lat. lit. abscessus).

abcés s.n. (med.) Colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari. ◊ Abces cald (sau acut) = abces însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră. Abces rece = abces cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației. Abces urinos = abces produs prin infiltrația urinei în țesutul celular. • pl. -e / <fr. abcès; cf. lat. absscessus „furuncul”.

abcés s. n., pl. abcése

abcés s. n., pl. abcése

ABCÉS s. (MED.) (pop.) buboi, coptură, (reg.) furnicel, (înv.) apostimă.

ABCÉS s.n. Puroi strâns în interiorul unui țesut sau într-un organ intern; (pop.) buboi. [< fr. abcés, cf. lat. abcessus].

abcés s. n. colectare de puroi într-un țesut sau organ. (< fr. abcès, lat. abscessus)

abcés, abcese, s.n. Acumulare de puroi.

ABCÉS ~e n. Inflamație locală a pielii sau buboi; furuncul. /<fr. abcés, lat. abscessus

ab(s)ces n. buboiu.

*abcés n. pl. e (fr. abcés, lat. abscessus, abcessus). Med. Buboĭ, unflătură dură și țuguiată din care, cînd se coace, ĭese puroĭ.

ABCES s. (MED.) (pop.) buboi, coptură, (reg.) furnicel, (înv.) apostimă.