ZIDITÓR, -OÁRE, ziditori, -oare,
s. m. și
f. 1. Cel care zidește, care construiește. (
Fig.) Măreața construcție a socialismului nu se poate înălța fără ziditori puternici, sănătoși din punct de vedere moral și fizic. SCÎNTEIA, 1951,
nr. 2058. ◊ (Adjectival) Toată această luptă eroică a zilei de azi, care pregătește pentru omenire ziua de mîine așteaptă pe artiștii ziditori ai cuvîntului. SAHIA, U.R.S.S. 170.
2. (În concepțiile religioase, numai
m.) Cel care a creat lumea; dumnezeu. Oare ziditorii a toată făptura n-a așezat cite-o scînteie de viață și de simțire în fiece lucru? HOGAȘ, M. N. 166. Lasă-mă în pace, darnicule căpitane, ca să mulțămesc întîi ziditorului meu. DRĂGHICI, 31. 21. Tu ne-ai ajutat, Sfinte ziditor, Și ne-ai îndreptat La om primitor. TEODORESCU, P. P. 118.
ZIDITÓR, -OÁRE, ziditori, -oare,
s. m. și
f. 1. Persoană care zidește, construiește.
2. (În concepțiile religioase, la
m.) Cel care a creat lumea; dumnezeu. – Din
zidi +
suf. -(i)tor.