vis n., pl. urĭ, rar e (lat. visum, viziune, vis; pv. vfr. vis). Lucrurĭ pe care ți se pare că le vezĭ în somn: o babă îĭ tălmăcea visu. Fig. Ideĭe himerică: visurile unuĭ ideolog. Ideĭe urmărită cu pasiune: visu luĭ Columb era să ajungă în India pin apus. Ca pin vis, vag, confuz: a-țĭ aduce aminte ca pin vis.