VID, -Ă, (1) vizi, vide, adj., (2) viduri, s. n. 1. Adj. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ♦ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide.

VIDÁ, videz, vb. I. Tranz. (Fiz.) A realiza vid într-un spațiu închis. – Din fr. vider.

VID, -Ă, vizi, vide, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide.

VIDÁ, videz, vb. I. Tranz. (Fiz.) A realiza vid într-un spațiu închis. – Din fr. vider.

VID2, -Ă, vizi, -de, adj. (Fiz.; despre un spațiu) Care nu conține materie ponderală. ♦ (Rar) Deșert, gol. Cu ciocul spintec pînza-albastră Și cerurile le deschid. De-acolo url-un glas de tunet: «Vedeți că cerul este vid?». BENIUC, V. 11. ♦ Fig. (Despre ochi) Fără expresie, șters. Ochii vizi [ai domnului Hube] înconjurați de niște ochelari cu cercuri negre... priveau fără să adune soarele în ei. ANGHEL, PR. 79.

vid1 adj. m., pl. vizi; f. vídă, pl. víde

vidá (a ~) vb., ind. prez. 3 videáză

vid adj. m., pl. vizi; f. sg. vídă, pl. víde

vidá vb., ind. prez. 1 sg. vidéz, 3 sg. și pl. videáză

VÍD s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. v. gol. 3. adj. v. gol. 4. adj. v. pustiu.

VIDÁ vb. v. descărca, deșerta, goli.

VID, -Ă adj. (Fiz.; despre un spațiu) Care nu conține materie ponderală. ♦ Gol, deșert. // s.n. Spațiu lipsit de materie ponderală (aproape gol). ♦ Vacuum. [< fr. vide, cf. lat. viduus – gol].

VIDÁ vb. I. tr. (Rar) A goli; a face vid. [< fr. vider].

VID, -Ă I. adj. 1. (despre spațiu) care nu conține nimic; gol. ◊ (fig.) lipsit de conținut, de idei. 2. (inform.) care caracterizează o informație nulă. II. s. n. spațiu lipsit de materie ponderală; vacuum (1). ◊ (fig.) sentimentul zădărniciei. (< fr. vide)

VIDÁ vb. tr. a face vid, a goli. (< fr. vider)

VID1 vídă (vizi, víde) Care este lipsit de materie ponderabilă; care este deșert; gol. /<fr. vide

A VIDÁ ~éz tranz. (spații închise) A face să fie vid; a lipsi complet de aer. /<fr. vider

vid a. gol. ║ spațiu ce nu conține nici aer nici vapori; a face vidul, a scoate aerul cu ajutorul mașinei pneumatice sau almiterea.

vidà v. a termina complet: a vida un proces, a vida o ceartă (= fr. vider).

Vida m. poet latin modern, autorul unei Arte poetice (1480-1566).

*vid, -ă adj. (fr. vide). Gol în ăuntru. Fiz. Din care s’a scos aeru pin ajutoru mașiniĭ pneŭmatice: butelie vidă. S. n., pl. urĭ. Spațiŭ fără aer.

*vidéz v. tr. (fr. vider). Barb. Golesc, sfîrșesc de tot, încheĭ (o afacere, un incident, o ceartă).

VID s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. gol. (Se face un mare ~ în jurul său.) 3. adj. deșert, gol, (înv. și pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Recipient ~.) 4. adj. deșert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, (înv. și reg.) săcret, (înv.) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ținut ~.)

vida vb. v. DESCĂRCA. DEȘERTA. GOLI.

Vid, -a, -u v. David II 4.