Dicționare ale limbii române

O definiție pentru Rubroek

RUBRUC (RUBROEK sau RUBRUQUIS), Guilamme de (1220-c. 1293), călugăr franciscan flamand. Sol al regelui Ludovic IX al Franței la curtea mongolă din Karakorum (1253-1255). Relatarea sa asupra acestei călătorii („Itinerarium ad partes orientales”) cuprinde știri prețioase și despre români (blaci, ulac) menționați printre popoarele tributare tătarilor. Deosebit de însemnată în scrierea sa este recunoașterea, pe baza informațiilor tătare, a identității de origine a românilor nord- și sud-dunăreni și precizarea că cei din urmă derivă din cei dintâi.

Rubroek dex online | sinonim

Rubroek definitie

Intrare: Rubroek
Rubroek
Creare CV Creare CV