Rimini n. oraș în Italia și port pe Adriatica: 38.000 loc.

RIMINI, oraș în ENE Italiei (Emilia-Romagna), situat pe Riviera del Sole, la gura de vărsare a râului Marecchia în M. Adriatică; 129,6 mii loc. (2003). Port. Nod rutier și feroviar. Ind. încălțămintei, textilă, de prelucr. a lemnului (mobilă) și alim. Izv. cu ape minerale. Stațiune balneoclimaterică cu plaje mari. Centru turistic. Pinacotecă. Monumente: Arcul de Triumf al lui Augustus (27 î. Hr., completat în 22 î. Hr.); podul lui Tiberiu peste Marecchia (14-21); ruinele amfiteatrului roman; bisericile San Agostino (1247), San Francesco (sec. 13-15), în stil gotic (numită și Templul Malatesta), San Giuliano (sec. 16), San Francesco Saverio (1721); palatul Arengo (1204); ruinele castelului Malatesta (1446), palatul Gambalunga (1610). Primărie (sec. 17). Așezare etruscă, devine colonie romană în 268 î. Hr. (cu numele Ariminum) și municipiu în 89 î. Hr. Cucerit de ostrogoți, bizantini și longobarzi, a fost donat Papalității în 754. În sec. 12 a primit statut de oraș liber, în perioada 1295-1500 a fost în posesia familiei Malatesta, iar din 1529 a trecut șa Statul papal până în 1860 când intră în componența Regatului Italiei.

RIMINI, Francesca da (?-1283), nobilă italiană. Fiica lui Guido Minore da Polenta, senior al Ravennei. Căsătorită împotriva voinței sale cui Gianciotto Malatesta, senior de Rimini. Îndrăgostindu-se de cumnatul său, Paolo, și-a atras răzbunarea soțului care i-a ucis pe amanți. Drama lor a fost sursă de inspirație pentru Dante, S. Pellico, D’Annunzio, Listz, Ceaikovski.