Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 197884:
ORB adj., s. 1. adj., s. nevăzător, (pop.) chior, orbeț. (Asociația ~ilor.) 2. adj. întunecat, întunecos. (Felinare oarbe.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
Orb dex online | sinonim
Orb definitie
