Olbia f. cetate greacă în Sarmația, dărâmată de Carpi (235).

OLBIA, colonie grecească întemeiată de milesieni în 625 î. Hr., pe coasta de N a Mării Negre, la gura fl. Hypanis (Bugul de astăzi). Important centru comercial în sec. 6-5 î. Hr., a întreținut relații cu regii traci din preajmă. Distrusă de Burebista și refăcută, și-a continuat existența sub Imp. Roman și cel Bizantin. Începe să decadă în urma atacurilor migratorilor. Azi Parutino (Ucraina).

Lavatera olbia L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori, cca 7,5 cm diametru (petale bilobate), roz-roșii-purpur. Frunze (cele superioare cu 3 lobi, celelalte cu 5) gri-pîsloase. Arbust sau semiarbust ramificat de la bază, cca 1,80 m înălțime.