zăpádă f., pl. ezĭ (vsl. zapadŭ, cădere, d. padati, pasti, a cădea; rus. západ, occident, zapadátĭ, zapástĭ, a cădea pe, a apune, a se pune la pîndă. V. năpădesc). Vest. Fulgĭ albĭ compușĭ din cristale de gheață care cad ĭarna din norĭ, așa cum vara cade ploaĭa. Alb ca zăpada, foarte alb. – În est omăt. Vechĭ neaŭă. V. troĭan.