NÁȘTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viață unui copil. ♦ A făta. 2. Refl. A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. ◊ Intranz. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. 3. Tranz. Fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. – Lat. nascere.

NÁȘTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viață unui copil. ♦ A făta. 2. Refl. A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. ◊ Intranz. Ce naște din pisică șoareci mănâncă. 3. Tranz. Fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. – Lat. nascere.

NÁȘTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. (Despre ființe) A da viață, a aduce pe lume, a face un copil. V. procrea. Alungat-o-ai pe dînsa, ca departe de părinți, În coliba împistrită, ea să nasc-un pui de prinț. EMINESCU, O. I 83. După ce se mărită, născu o fată. NEGRUZZI, S. I 247. Părinții noștri, Care ne-au făcut, Care ne-au născut. TEODORESCU, P. P. 422. ♦ Fig. A produce; a provoca, a stîrni. Și boale ce mizeria ș-averea nefirească Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi. EMINESCU, O. I 61. Asta poate să nască mari complicațiuni. ALECSANDRI, T. I 409. Iubirea de sine... naște pofte, desfătare. CONACHI, P. 276. 2. Refl. (Despre ființe) A căpăta viață, a veni pe lume, a începe să trăiască. Mai încolo e casa în care m-am născut. SADOVEANU, O. VII 60. Cînd voi pune eu mîna mea cea dreaptă pe mijlocul tău, atunci să plesnească cercul acesta și numai atunci să se nască pruncul din tine. CREANGĂ, P. 88. Socoți d-ta c-oi lăsa eu să-mi stricați bunătate de casă, unde m-am născut, unde-am crescut. ALECSANDRI, T. I 359. ◊ Intranz. Naștem oare pentru-a naște și trăim ca să trăim? MACEDONSKI, O. I 72. Ce naște din pisică șoareci mănîncă, se spune despre cineva pentru a arăta că a moștenit defectele părinților săi. 3. Refl. Fig. A apărea, a se ivi, a se forma. Azvîrlea cîte o privire pe ogorul arat și pe brazda care se năștea sub plug. DUMITRIU, V. L. 5. Vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. EMINESCU, O. I 176. Un mistreț odată turburase rîul Unde calul, mîndru, căci nu știe frîul, Merse de bău; Cearta se născu. BOLINTINEANU, O. 194. ◊ Intranz. Sara acoperise valea și de la răsărit năștea luna, din nouri și codri. SADOVEANU, Z. C. 30. Vom determina... la ce epocă și pe ce tărîm au născut deosebitele inspirațiuni poetice. ODOBESCU, S. I 218. Din moarte naște viață, din întuneric soare, Din țărna mormîntală răsare dulce floare! ALECSANDRI, P. A. 92.

náște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nasc, 1 pl. náștem; conj. prez. 3 să náscă; ger. născấnd; part. născút

náște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nasc, 1 pl. náștem; part. născut

NÁȘTE vb. 1. a face, (pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a ~ un băiat.) 2. v. procrea. 3. v. făta. 4. (înv. și reg.) a se prăsi. (Caii ce se ~ din aceste iepe...) 5. a ieși, a proveni. (Ce ~ din pisică, șoareci mănâncă.) 6. v. stârni. 7. v. provoca.

NÁȘTE vb. v. afla, apărea, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, isca, ivi, începe, născoci, plănui, plăsmui, porni, produce, proiecta, realiza, scorni, stârni.

A (se) naște ≠ a (se) sfârși, a deceda, a muri, a pieri, a răposa, a sucomba, a ucide

náște (násc, născút), vb. – 1. (Înv.) A făta. – 2. A aduce la lumină, a apărea. – 3. (Refl.) A se ivi, a veni pe lume. – 4. A ieși, a se produce. – Mr. nascu, megl. nasc, istr. nǫscu. Lat. nascĕre (Pușcariu 1155; Candrea-Dens., 1207; REW 5832), cf. it. nascere, prov. naisser, fr. naître, cat. naixer, sp. nacer, port. nascer. – Der. născare, s. f. (naștere); născător, adj. (generator, care dă naștere; s. m., tată); născut, s. n. (înv., naștere; înv., Nașterea Domnului); naștere, s. f. (faptul de a naște; Crăciun; început; organ genital femeiesc); renaște, vb., format după fr. renaître; Renaștere, s. f., după fr. Renaissance. Cf. nat.

A NÁȘTE nasc tranz. A face să se nască; a procrea. * Ce ~ din pisică, șoareci mănâncă se spune, de obicei, despre copiii care au moștenit de la părinți anumite apucături rele. /<lat. nascere

A SE NÁȘTE mă nasc intranz. 1) (despre ființe) A apărea pe lume; a căpăta viață. * ~ cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A apărea pentru prima dată; a lua ființă; a se forma. /<lat. nascere

naște v. 1. a da naștere unei ființe: a născut o fată; 2. a veni în lume: s’a născut în luna Maiu; 3. fig. a (se) produce: mânia naște greșelile. [Lat. NASCI].

nasc, născút a náște v. tr. (lat. *nascere, îld. nasci, natus sum, a se naște; it. náscere, a se naște; pv. naisser, fr. naître, sp. nacer, pg. nascer. V.nat, cumnat). Daŭ naștere, scot la lumină, vorbind de ființele ca încep vĭața: împărăteasa a născut un fiŭ, pisica niște puĭ. Fig. Produc: capu prostuluĭ nu naște nimica. V. intr. Mă nasc: ce naște din pisică, șoaricĭ mănîncă. (Prov.). V. refl. Ĭaŭ naștere, încep a trăĭ la lumină. V. făt 2.

NAȘTE vb. 1. a face, (înv. și pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a ~ un băiat.) 2. a procrea, (înv. și pop.) a rodi, (înv. și reg.) a plodi, (Olt.) a polimi. (Nu mai poate ~ din cauza unei afecțiuni.) 3. a face, a făta, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.) 4. (înv. și reg.) a se prăsi. (Caii ce se ~ din aceste iepe...) 5. a ieși, a proveni. (Ce ~ din pisică șoareci mănîncă.) 6. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (înv. și reg.) a scorni, (înv.) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a ~ discuții furtunoase.) 7. a isca, a produce, a provoca, a ridica, a stîrni. (Cartea a ~ multe obiecții.)

naște vb. v. AFLA. APĂREA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. ISCA. IVI. ÎNCEPE. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PORNI. PRODUCE. PROIECTA. REALIZA. SCORNI. STÎRNI.

EX NIHILO NIHIL (lat.) din nimic nu se naște nimic – Lucrețiu, „De rerum natura”, I, 149. Principiul cauzalității, preluat de la Epicur și întâlnit și la alți autori antici.

NASCA v. Nazca.

NAZCA sau NASCA, oraș în SV statului Perú, situat pe valea râului Nazca, la 620 m alt., pe șoseaua Panamericană, la 200 km SE de Lima; c. 21 mii loc. Important sit arheologic aparținând culturii precolumbiene (200 î. Hr.-600 d. Hr.), celebru prin vasele ceramice de forme variate pictate policrom (gri, albastru, verde, alb, negru ș.a.), precum și prin liniile geometrice (drepte, zig-zag, spirale), modele antropomorfe și zoomorfe stilizate (păsări, pești, reptile, animale fantastice etc.), de lungimi diferite (500-8.000 m), scrijelite pe scoarța Pământului și descoperite cu ajutorul aerofotogramelor. Interpretarea științifică a acestor desene liniare de pe suprafața Pământului este controversată, unii cercetători susținând că reprezintă un uriaș calendar astronomic, alții avansând ipoteza prezenței civilizațiilor extraterestre.