litfă m. 1. neortodox, eretic ca Litfenii (în sec. XIV ei erau încă idolatri): alei! fiară veninoasă, litfă rea necredincioasă POP.; 2. aplicat popoarelor catolice în luptă cu Românii (și în special Polonilor și Ungurilor): săriți cu toții pe litfele trufașe! AL.; 3. (ironic) străin, venetic: au umplut moșia de litfe blestemate AL.; 4. neam cumplit: cazaci, capcâni și alte lifte spurcate CR. [Vechiu-rom. Litfa, Lituania].