Kara definitie

12 definiții pentru Kara

Kara Su m. numele turcesc al fluviului Mesta.
Kara-Bogdan m. V. Cara...
Kara-Georgevici m. 1. (Alex.) Domnul Sârbilor, fiul generalului Karageorge sau George cel Negru (1766-1817), întemeietorul independenței sârbești (1806-1858); 2. (Petru), v. Petru I.
Kara-Mustafa m. mare vizir sub Mahomed IV (dela 1676), asediă Viena (1683) și, învins de Sobieski, muri strangulat.
Kara-Omer n. punct militar în jud. Constanța, la hotarul despre Bulgaria.
Kara-Orman a. v. Cara...
KARA, Marea ~, mare în S Oc. Înghețat, între țărmul Asiei și ins. Novaia Zemlea, Franz Joseph și Severnaia Zemlea, 883 mii km2. Ad. medie: 118 m; ad. max. 620 m. Comunică cu M. Barents prin str. Kara, iar cu M. Laptev prin str. Vilkițki. Țărmuri joase cu golfuri și estuare. Acoperită cu ghețuri. În ea se varsă Obi și Enisei. Port pr.: Dikson.
KARA IFLAK sau KARA VLAH („țara românilor negri”), denumire a Țării Românești în vechile izvoare orientale.
KARA KOIUNLI („Cei cu oile negre”), federație de triburi turkmene, întemeiată de o facțiune a triburilor turcilor oguzi, condusă de Bairam Hogea (sec. 14), care, în perioada de maximă expansiune, s-a extins pe un teritoriu ce cuprindea părți din actualele state Iran, Iraq, Turcia, Turkmenistan, Armenia și Azerbaidjan; acea capitala la Tabriz.
KARA MUSTAFA-PAȘA (MAKTUL MUSTAFA) (1634-1683), mare vizir al Imp. Otoman (1676-1683). A condus armata turcă la asediul Vienei (iul.-sept. 1683), unde a fost înfrânt de armata polono-germană, condusă de Jan Sobieski și Carol de Lorena. Decapitat din ordinul sultanului Mehmed IV.
KARA-BOGAZ-GOL, lac sărat în E M. Caspice, în V Turkmenistanului, care comunică cu marea printr-o strâmtoare îngustă; 13 mii km2 (supr. pe cale de micșorare). Ad.: 4-7 m. Din cauza puternicei evaporări și salinității ridicate (300‰), pe țărmuri și pe fund se depun săruri (cloruri și sulfați de sodiu, magneziu, potasiu etc.). Expl. de mirabilit (sarea lui Glauber). Închis printr-un dig pentru o perioadă scurtă (1960), dar din motive ecologice s-a renunțat la îndiguire.
KÁRE subst. pl. Formă negativă de relief nivo-glaciar (rezultată prin acțiunea zăpezii și a gheții), cu aspect de nișă, cu fundul plat sau concav.

Kara dex