Ida f. nume vechiu a două lanțuri muntoase, unul în Creta, și celălalt în Frigia.

Ida 1. Munte situat în apropierea Troiei. Se spunea că acolo ar fi avut loc judecata lui Paris (v. și Aphrodite). 2. Una dintre nimfele care l-au hrănit pe Zeus cînd era copil.

Ida, Idu v. Iuda 2.

-ID (-IDĂ) „în formă de, cu aspect de”. ◊ gr. eidos „formă, aparență” > fr. -ïde, germ. -id, it. -ide, engl. -id > rom. -id și -idă.