Ialomița f. 1. râu în Muntenia, izvorește din culmea Bucegilor și se varsă în Dunăre după un curs de 330 km.; 2. șes, numit obișnuit Bărăgan; 3. vale prin jud. Dâmbovița; 4. plasă în jud. Ialomița și Dâmbovița; 5. județ așezat în partea de S.-E. a Munteniei, la răsărit de Ilfov: 240 000 loc. Cap. Călărași (ialomițean). [Slav. ĬALOVIȚA, juncă (cf. pimnită = pivniță)].