HUÍLĂ, (2) huile, s. f. 1. Cărbune natural negru, compact, dur, sfârâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. 2. Sortiment de huilă (1). – Din fr. houille.[1]

HUÍLĂ, huile, s. f. Cărbune natural negru, compact, dur, sfărâmicios și lucios, întrebuințat drept combustibil, precum și în industrie, la fabricarea cocsului metalurgic, la extragerea gazului de iluminat și a gudroanelor. – Din fr. houille.

HUÍLĂ, huile, s. f. Cărbune natural, compact, lucios, negru sau negru-cenușiu, întrebuințat ca combustibil, la fabricarea cocsului metalurgic și la extragerea, prin distilare, a gazului de iluminat; cărbune de piatră.

huílă s. f., g.-d. art. huílei; (sorturi) pl. huíle

huílă s. f., g.-d. art. huílei; pl. huíle

HUÍLĂ s.f. Varietate de cărbune fosil, compact, uneori șistos sau fibros. [Pron. hu-i-. / < fr. houille].

HUÍLĂ s. f. cărbune de culoare neagră, cu luciu sticlos și gras, compact. (< fr. houille)

HUÍLĂ ~e f. Cărbune natural negru-strălucitor întrebuințat drept combustibil și în industrie; cărbune de pământ. /<fr. houille

huilă f. cărbune de pământ, de un negru lucios și lesne arzător, care se găsește în interiorul pământului; încălzită în aparate speciale, huila dă gazul de luminat, coksul și gudronul, din care se extrage acidul fenic, benzina și colorile anilinei.

*huílă f. (fr. houille, valonic hul, d. vgerm. skolla, ngerm. scholle, bulgăre). Cărbune de pămînt (V. cărbune). Huila albă, forța motrice a cascadelor. – Și uilă.

huilă, (engl.= huila), var. de cărbune de pământ sup. caracterizat printr-un conținut ridicat în C (75-94%) și putere calorică ridicată. Este compact, de culoare neagră sau neagră cenușie, cu luciu sticlos, gras și strălucitor; dur, dar cu spărtură concoidală sau neregulată. H. face parte din cărbunii cocsificabili. În România, se găsește în Banat (la Anina, Secu, Baia Nouă) și în Baz. Petroșani (Lupac, Lupeni).

HUILA, Nevado del ~, masiv vulcanic în V Columbiei, în Cordillera Centrală a Anzilor, la NE de Popayán. Alt.: 5.750 m. Acoperit până la 4.700 m cu tufișuri xerofite (paramo); zăpezi persistente (la peste 4.700 m).

HUÍLĂ (< fr.) s. f. Cel mai important cărbune mineral, din categoria cărbunilor humici, rezultat prin încărbunarea vegetației unor păduri uriașe și a unor plante acvatice. De culoare neagră-brună, luciu sticlos-gras, compact, cu șistozitate pronunțată, dur, sfărâmicios; conține c. 76-90% carbon, 4-6% hidrogen, 5% oxigen + azot, 2-15% apă și are o putere calorică de 7.000-9.000 kcal/kg. Se utilizează la fabricarea cocsului, a gazului de iluminat, a gudroanelor etc., fiind un combustibil superior.