HAVÁ, havez, vb. I. Tranz. A săpa cu haveza făgașe într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a ușura desprinderea materialului din masiv. – Din fr. haver.

HAVÁ, havez, vb. I. Tranz. A săpa cu haveza făgașe într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a ușura desprinderea materialului din masiv. – Din fr. haver.

HAVÁ, havez, vb. I. Tranz. A scobi (cu ajutorul havezei) făgașe în zăcămintele în curs de exploatare, pentru a ușura desprinderea materialului din masiv. Mașină de havat.

havá (a ~) vb., ind. prez. 3 haveáză

havá vb., ind. prez. 1 sg. havéz, 3 sg. și pl. haveáză

HAVÁ vb. (MIN.) a scobi. (A ~ într-un zăcământ.)

HAVÁ vb. I. tr. A tăia cu haveza făgașe în zăcămintele în curs de exploatare pentru a ușura extragerea materialului. [< fr. haver].

HAVÁ vb. tr. a tăia cu haveza făgașe în zăcămintele în curs de exploatare. (< fr. haver)

havái (haváie), adj. – Albastru. Tc. havayi (Șeineanu, II, 212). Sec. XVIII, înv.

A HAVÁ ~éz tranz. (făgașe la lucrările miniere) A săpa cu haveza (pentru a ușura desprinderea materialului din masiv). /<fr. haver

havái adj. (înv.) azuriu.

Havai (Insulele) f. pl. arhipelag în Oceania, numit și Insulele Sandwich, Cap. Hanolulu, aparțin Angliei: 2.090.000 loc.

havaiù a. azuriu (termen de boiangiu). [Turc. HAVAYI, lit. aerian].

HAVA vb. (MIN.) a scobi. (A ~ într-un zăcămînt.)