GRÓTĂ, grote, s. f. Peșteră, cavernă. Grota albastră de la Capri. ▭ Flacăra roșie a focului ardea fără încetare, ca în grota lui Vulcan. ANGHEL, PR. 82. La poalele muntelui Atlas, într-o grotă fermecată, cu păreții de marmoră albă, trăia... tînăra fiică a lui Okeanos. ANGHEL-IOSIF, C. L. 187.