GLIGÁN, gligani, s. m. 1. (Învechit și regional) Porc sălbatic, mistreț. Moșul nu-și uită meșteșugul vicleniei. Cad pe brînci gliganii și vierii săgetați. ODOBESCU, S. III 110. 2. Fig. Găligan. Da vino-ți în fire, bre omule, că ești coșcogea gligan. – Ce trîntești ușa s-o scoți din țîțîni? VLAHUȚĂ, N. 128. Mama... mă vede tologit cu pielea goală pe năsip, cît mi ți-i gliganul. CREANGĂ, A. 65.