GEÁMĂN, -Ă, gemeni, -e, adj. (Despre ființe) Născut de aceeași mamă o dată cu altul. Patru surori gemene Scapără din cremene, Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roatele căruței). SADOVEANU, P. C. 7. Semănau între ele, ca niște gemene, cîte cinci-șase de aceeași vîrstă. CAMIL PETRESCU, O. II 79. Albu-Împărat... avea trei fete gemene care de care mai frumoase. POPESCU, B. I 3. ◊ (Substantivat) Gemenii seamănă leit unul cu altul. ▭ Nevasta mea ține doi gemeni la sîn și-i fudulă ca o preoteasă. VLAHUȚĂ, O. A. II 97. ♦ (Popular, la pl.) Constelație formată din două stele principale numite Castor și Polux și un număr de stele mai puțin strălucitoare. ♦ Fig. Asemănător, identic. Un fapt cu multe alte geamăn... Se-ntîmplă astăzi pe la noi Atîtea fapte fără seamăn! DEȘLIU, M. 7. ♦ (Despre plante, mai ales despre copaci) Care are două tulpini crescute din aceeași rădăcină; bifurcat. La revedere colo, sub nucul cel geamăn! CONTEMPORANUL, V_II 489. ♦ (Despre fructe, la pl.) Crescute lipit, cîte două. Prune gemene. – Variante: gémen, -ă, gémin, -ă (ALECSANDRI, P. III 6) adj.