fierbínte adj. – 1. Foarte cald, arzător. – 2. Aprins, înfocat. – 3. (Adv.) Arzător. Lat. fĕrventem (Pușcariu 608; Candrea-Dens., 587; DAR). Este dublet de la fervent, adj., din fr. fervent. Der. fiebintător, adj. (rar., încălzitor; Alecsandri întrebuințează greșit acest cuvînt, cu sensul de „spumos”); fierbințeală, s. f. (fervoare, căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră); înfierbînta, vb. (a încălzi; a aprinde, a excita; refl., a se aprinde, a se înflăcăra); înfierbîntător, adj. (care înfierbîntă). Forma înfierbăza, vb. (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al lat. *fĕrvidĭāre, de la fĕrvidus (Capidan, Dacor., III, 758; DAR); apare însă numai la Dosoftei, unde abundă creațiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică. Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22; Iordan, Dift., 171), ca der. de la lat. *infĕrventāre, ipoteză care pare gratuită.