Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 967308:

FATA subst. 1. – f. (IO 13, 93; 16 B II 387) și s.; – fiica lui Hărman (16 A 151). 2. Feata f., mold., 1670 (Sd XXII). 3. Fătuțe f. (Mar 49). 4. Fetiea fam. (Șez); Fetila f. (17 A IV 168); Fetești s., sau < Fetea (Sfetea). 5. Featița (Glos). 6. Fetița f. (16 A I 48; 17 A IV 231); – zisă și Docĭca (16 A I 492); Fetița, fiica Sorei (ib 510); – fata Maicăi, mold.; – (P14); – f., mold., zisă Deava (ib.). 7. Afetițăi, V., 1789 (Vit B 112). 8. Fetițar fam. (Buc). 9. -in: Fetina (16 A III 4). 10. Din plural: Fetelea, munt. (BC LIV 158) și ard., 1722 (Paș); Feteloaia (Brăila); Fetelești s. (Ștef).

Fata dex online | sinonim

Fata definitie

Creare CV Creare CV