Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
exaporit sm [At: IST. Ț. R. 95 / Pl: ~iți / E: ngr ἐξαπορρίτων] (Grî) 1 Titlu dat boierului care avea rolul de secretar intim al domnitorului, de confident al acestuia Cf consilier, sfetnic. 2 Boier cu titlul de exaporit (1).
Exaporitul m. V. Mavrocordat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
Exaporit dex online | sinonim
Exaporit definitie
