elen, ~ă [At: (cca 1618) GCR I, 51/12 / V: elin smf, a / Pl: ~i, ~e / E: fr héllène, lat hellenus, ngr ἒλλην] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo Si: grec, (îvr) elinic (7-8). 3 smp Popor care locuiește în Grecia. 4 a (Înv; de obicei îoc „creștin”) Păgân. 5-6 a Care aparține Greciei sau grecilor Si: elinic (2-3). 7-8 a Referitor la Grecia sau la greci Si: elinic (4-5). 9 a Originar din Grecia Si: elinic (6). 10-11 a Specific Greciei sau grecilor Si: grecesc, (înv) elenic, elinesc. 12 sf (Îf elină) Limba greacă veche.

elin, ~ă a vz elen

ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația Greciei antice. [Var.: elín, -ă adj.] – Din ngr. Éllin, lat. Hellenes.

ELÍN, -Ă adj. v. elen.

ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. [Var.: elín, -ă adj.] – Din ngr. Éllin, lat. Hellenes.

ELÍN, -Ă adj. v. elen.

ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj. Care aparține Greciei (în special Greciei antice), propriu Greciei; grec. Coloniile grecești pontice... an răspîndit cultura elenă. IST. R.P.R. 27. Venise de la Atena ca profesor la școala comunității elene. BART, E. 23. Nu zic... că n-am început chiar a citi... poema elenă a lui Opian, apoi și cea latină a lui Grațiu Faliscu. ODOBESCU, S. III 62. – Variantă; elín, -ă (SADOVEANU, N. F. 32) adj.

ELÍN, -Ă adj. v. elen.

elén adj. m., s. m., pl. eléni; adj. f., s. f. elénă, pl. eléne

elén adj. m., s. m., pl. eléni; (persoană) f. sg. elénă, pl. eléne

ELÉN adj. v. elenic.

ELÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène)

elén (elénă), adj. – Din Grecia antică. – Var. (înv.) elin. Gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s. n.; elenist, s. m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elinește, adv. (în grecește).

ELÉN ~ă (~i, ~e) Care aparține Greciei antice sau populației ei; din Grecia antică. [Var. elin]/ <ngr. Hellen, lat. Hellenes

ELÉNĂ f. mai ales art. Limba greacă veche. [Var. elină] /<ngr. Hellen, lat. Hellenes

Elena f. Mit. fiica lui Jupiter și soția lui Menelau, cea mai frumoasă femeie din timpul său; răpirea-i de către Paris cauză răsboiul Troiei.

Elena (Insula St.) f. în Oceanul Atlantic, celebră prin captivitatea lui Napoleon I, dela 1815 până la 1821.

Elena (Doamna) f. soția lui Cuza, după a cărui moarte se retrase la mănăstire, dăruind avereai săracilor; muri în 1909.

Elena (Sfânta) f. mama lui Constantin cel Mare, contribui mult la răspândirea creștinismului.

Eleni m. pl. numele colectiv al Grecilor (Elenic).

Ghica (Principesa Elena) f. fiica principelui Mihail Ghica și nepoata Domnului Grigorie Ghica, eminentă publicistă, cunoscută sub numele de Dora dÍstria: scrieri literare, religioase, sociale, istorice și artistice; muri la Florența (1828-1888).

Santa-Elena f. insulă engleză în Oceanul Atlantic, unde Englezii transportară în 1815 pe Napoleon I, după bătălia dela Waterloo, și unde muri în 1821.

ELEN adj. elenic, elinesc. (Civilizația ~.)

Elena = Helena.

ELEN, -Ă (< ngr., lat.) s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Denumire a celor patru vechi triburi grecești (eolieni, dorieni, ionieni și ahei) din S Tesaliei, care s-a extins, din sec. 8-6 î. Hr., asupra tuturor triburilor grecești; (și la sg.) persoană care aparține populației Greciei antice. V. grec. 2. Adj. Care aparține elenilor (1), referitor la eleni. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche (vorbită până în sec. 6 inclusiv).

ELENA (în mitologia greacă), fiică a lui Zeus și a Ledei, soția lui Menelau, regele Spartei. Femeie de o neobișnuită frumusețe. Răpirea ei de către Paris, fiul regelui Troiei, a provocat Războiul troian.

ELENA (c. 257-336), mama lui Constantin cel Mare. În 327 s-a convertit la creștinism și, prin influența exercitată asupra fiului său, a avut un rol însemnat în recunoașterea creștinismului ca religie de stat în Imp. Roman.

ELENA (1896-1982, n. Atena), regina-mamă (din 1940) a României. Fiica regelui Constantin al Greciei și a Sofiei de Prusia. Căsătorită (1921-1928) cu principele moștenitor, Carol; mama regelui Mihai I; după abdicarea acestuia, a trăit în exil în Elveția și Italia.

ELENA (OLENA) (1465-1505), fiica lui Ștefan cel Mare și a Evdochiei din Kiev. Căsătorită în ian. 1483 cu Ivan cel Tânăr, fiul și moștenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan III.

ELIN PELIN (pseud. lui Dimităr Ivanov) (1877-1949), scriitor bulgar. Maestru al nuvelei realiste, inspirate din viața țărănimii („Neamul Gheracilor”, „Pământul”).

SAINT HELENA (SFÂNTA ELENA), ins. britanică în S Oc. Atlantic, situată la 1.850 km V de țărmul SV al Africii, la 15°15′ lat. S și 5°42′ long. V; 122 km2; 16,9 km lungime; 10,5 km lățime. Orașe pr.: Jamestown, Longwood. Relief accidentat, de origine vulcanică, cu alt. max. de 823 m (Diana Peak), fragmentat de văi cu numeroase chei. Climă tropicală blândă, cu temp. medii de 22°C vara și 18°C iarna. Descoperită la 21 mai 1502 de navigatorul portughez João da Nova Castella la întoarcerea din Indii, vizitată de englezi în 1588 și revendicată de olandezi în 1633, care au ocupat-o între 1645 și 1651. În 1659 a fost inclusă în Compania britanică a Indiilor de Est, care a folosit-o ca stație pe drumul maritim ce leagă Anglia de India. Compania a stăpânit-o până în 1834, cu excepția anilor 1815-1821, când ea a fost administrată direct de Coroana britanică. Și-a pierdut din importanță o dată cu deschiderea Canalului Suez (1869). Împreună cu ins. vulcanice Ascension (88 km2), Tristan da Cunha (104 km2), Inaccessible (10 km2), Nightingale (1,3 km2) și Gough (93 km2) formează o dependență britanică cu capitala la Jamestown, administrată de un guvernator propriu. Pe ins. S.H. a fost exilat (1815-1821) împăratul Napoleon I și tot aici a murit în localit. Longwood, unde există un muzeu memorial.

SFÂNTA ELENA v. Saint Helena.

ELENA, mama împ. Constantin cel Mare, ῎Eλένη, lat. Helena. I. 1. Elena, cu afer.: Lena (17 B IV 61); Lenă, ar. (Fărș); Lenești s. (16 A IV 83). 2. Elina doamna lui Radu-Mihnea și a Iui Matei Basarab; jitelnița (17 B I 492 și III 6). 3. Eliana (P6); Ileana (BCI VII 75), forma cea mai frecventă în popor; în epos: – Cosînzeana; cu afer. act.: Leana; Ilena (P Bor 51); Ileni s. ard.; Ileanu fam. olt. (Sd XXII; Tg-Jiu); -l (Sd XXII; Tis 419). 4. Cu afer.: Lean fam. (Moț). 5. Ilanea și Ialena (Mar). 6. Ilina (P Bor), frecv.,. ard., 1688 (Paș); munt. (P11; Puc. 37); dobr. RI XI 206); Ilinu fam. (v. Elen). 7. Derivate: Ilinuța, Bașotă (RI IX 32); Ilinoiu și Linoiu, olt. (Cand). Cu afer.: Lina f. frecv. act. și Linu b. (16 B III 141) sau + subst. lin. II. + -ca, -ița, -uța: forme apropiate de cele balcanice A 1. Elenca; formă rusă: Elencu (Puc etc.); Lenea (Dm); Lencă și Lenchiță (Hur); + -an: Lencan, olt. (Cand 134). 2. Leanca f., frecv. și fam.; Leancu fam. (Ard); Liancă I. (Brăz 5). Lencuța f. 3. Elincă f. (Cat. mold. II). 4. Ilinca, frecv., munt. 5. Cu afer.: Linca, olt. (AO XII 240; Paș); -nu, Al., mold. act. Lincariu fam. ard. (Viciu 16). 6. Linc/o (17 B III 10); -u, F., act.; -uța (Ard); -oiu (Cand 134). Lincești neam brașovean, 1770 (BCI XII 88). 7. Cu afer, și suf. -cea, -ciu: Lin/cea s., -cioiu, olt. (Cand). 8. Ilincel, Antohi, olt, (Sd VII 220). Cf. blg. Линко B. 1. Ilena (P13); Ilenuța; cu afer. frecv.: Lenuța. 2. Lența f., mold.; fam. (Băl I); Lență, D., fam. (17 A IV 82); Lența b. (IspI2); Lențu (Arh); Lenț/e (17 A IV 294); -ea (Dm); -ești s.; Lențoe n. marital (17 A III 177 și IV 294). 3. Leanță = Lențea staroste (17 A I 10. Cat mold I) Leanțea (Dm). 4. Lința (Ard; Paș); – dobr. (RI XI 210); la gen. Linții f. (17 A 177). III. Alte influențe: 1. Din magh.: Ilona (Ard II 194). 2. Forme, de infl. ucr.: Olena (16 A II 134); Olina (Sur II; 16 A III 4; RI XI 206); Oliana (16 A III 414); Alena Drăg) 3. Olenca b. (16 A I 338, III 39; Sur II; Ard II 175). 4. Olin/escu Al. buc.; -in, Toma (17 A I 143). 5. Prob. și Alința, Rosetti, 1888; -escu < Alena; la catolici Alina < Adelina (Pallazzi, Diz. italiano).

ELENA CEAUȘESCU A.D.I., Coana Leana / Leanța, Plumbuita, S.I.D.A., Sinistra, Siny.