dúbă f., pl. e (rus. dúbka, șalupă de stejar; sîrb. dúbak, dubă de dus arestațiĭ. V. dubesc și odobaĭe). Un fel de luntre pescărească cu capetele ridicate ca la gondolă (V. lotcă). Corabie: patru dube cu tunurĭ, șeĭcĭ și caice pline cu Turcĭ. (Olt. Amintirile col. Solomon, Vălenĭ, 1910, 38-41). Mold. Cadă în care se scurge rachĭu. Cadă foarte mare pusă în pămînt în care se pun peile la dubit. Un fel de scoc vertical înalt de vre-o opt metrĭ care servește ca rezervoriŭ de apă la ferestrăĭe (V. slaĭ). Trăsură închisă de dus deținuțiĭ (V. dibă 2). A turna la dubă, a pune la închisoare. Trans. Piŭă în care se bate postavu (dîrstă). Trans. Buhaĭ cu care umblă băĭețiĭ în ultima zi a anuluĭ.