cáut (-tă), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der. cautelă, s. f. (grijă, precauție); cauțiune, s. f. (sumă de bani depusă ca garanție); cauționa, vb. (a garanta, a plăti cauțiune); cauționament, s. n. (garanție); cauționar, s. m. (garant), toate din fr.