boier m. 1. odinioară, nobil; 2. titlul marilor demnitari ai Sfatului domnesc, așa numiții boieri de Sfat, consilierii intimi ai Domnului în număr de 7: Marele Logofăt, cei doi Vornici, Hatman, Postelnic, Spătar și Paharnic; boierii de divan, asesori domnești, împărțiți în 3 clase, din cari se alegeau boierii mari, ziși și boierii cu barbă (Marele Stolnic, Comis, Medelnicer, Clucer, Serdar, Sulger, Jignicer, Pitar, Șatrar, Armaș, Agă, Căminar, etc.) și boierii mici sau boierinașii; 3. odinioară, titulatură reverențioasă, azi, ironică: boieri Dumneavoastră! 4. nume ce țăranii dau moșierului sau proprietarului din orașe. [Slav. BOLĬARŬ].