ácru, -ă adj. (lat. pop. acrus îld. acer, acru; it. sp. pg. agro, fr. aigre). Care are gustu lămîiĭ, acid, înțepător: un vin acru de-ți sare căciula’n pod. Fig. Iron. Care pare că simte acreală, adică „nemulțămit”: o față acră. Vest. Murat: varză acri.