Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru șorecări
ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A vâna șoareci. – Din șoricar.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘORECĂRÍ vb. IV v. șoricări.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ȘORICĂRÍ, șoricăresc, vb. IV. Intranz. A umbla după șoareci. [Puii] pier dacă n-au carne. Mama lor șoricărește puțin în cursul zilelor. SADOVEANU, V. F. 132. – Variantă: șorecărî vb. IV.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
șoricărí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. șoricăréște, imperf. 3 sg. șoricăreá; conj. prez. 3 să șoricăreáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
șoricărí vb., ind. prez. 3 sg. șoricăréște, imperf. 3 sg. șoricăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șoricăreáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
A ȘORICĂRÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre unele animale sau păsări) A prinde șoareci. /Din șoricar
- sursa: NODEX 2002
- permalink
șorecări dex online | sinonim
șorecări definitie
Intrare: șoricări
șoricări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
șorecări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv
