ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + suf. -ător.

ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + suf. -ător.

ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care deșteaptă frica, care înspăimîntă; îngrozitor, teribil. Nu știu ce înfricoșătoare presimțiri... au venit și au sfîșiat biata sa inimă. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ (Adverbial) E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, pe comandă, cum privește, nemișcat, infinitul mării. DUNĂREANU, CH. 56.

înfricoșătór adj. m., pl. înfricoșătóri; f. sg. și pl. înfricoșătoáre

înfricoșătór adj. m., pl. înfricoșătóri; f. sg. și pl. înfricoșătoáre

ÎNFRICOȘĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce.

ÎNFRICOȘĂTÓR¹ adv. Într-un mod care provoacă frică. /a înfricoșa + suf. ~ător

ÎNFRICOȘĂTÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfricoșează; în stare să provoace frică; înspăimântător; îngrozitor; înfiorător; sinistru. Întuneric ~. /a înfricoșa + suf. ~ător

ÎNFRICOȘĂTOR adj. 1. groaznic, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, îngrozitor, inspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.)