ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, (1) închizătoare, s. n., (2) închizători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizătoare] – închide + suf. -ător.

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, închizătoare, s. n., s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizători] – Închide + suf. -ător.

ÎNCHIZĂTÓR, închizătoare, s. n. Dispozitiv care închide sau deschide țeava unei arme la partea unde se introduce proiectilul. Santinela, clămpănindu-și închizătorul armei, se oprea drept în fața lui. CAMILAR, N. I 362.

închizătór (dispozitiv la arme) s. n., pl. închizătoáre

închizătór (dispozitiv la o armă de foc) s. n., pl. închizătoáre

ÎNCHIZĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru închiderea țevii unei arme de foc (în partea pe unde se introduce cartușul). /a închide + suf. ~ător

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE (< închide) s. n., s. f. 1. (MILIT.) Dispozitiv care închide partea dinapoi a țevii gurilor de foc de infanterie și de artilerie. 2. S. f. Dispozitiv de închidere a unui obiect. 3. S. m. (La rugby) Nume dat ultimului jucător din grămadă.