ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (Învechit și regional) Persoană care se află în apropierea cuiva, care este de față la ceva; vecin, megieș. Și dumneavoastră nuntași, Cu toți împrejurași Care v-ați adunat La această cinstită nuntă... SEVASTOS, N. 109. Ascultați, ascultați dumneavoastră, cinstiți nuntași, Și d-voastră împrejurași. TEODORESCU, P. P. 166.

ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (Înv.) Persoană care se află (la un moment dat) în preajma, în anturajul cuiva; vecin, megieș. – Din împrejur + suf. -aș.

ÎMPREJURÁȘ s. v. vecin.

împrejuráș, -ă adj. Vechĭ. Care e pin prejur (asistent, spectator), vecin. – Și prejuraș.

împrejuraș s. v. VECIN.