ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală.

ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. (Rar) Faptul de a se împotrivi; împotrivire, opoziție, rezistență. – Împotrivi + suf. -eală.

ÎMPOTRIVEÁLĂ, împotriveli, s. f. Faptul de a se împotrivi; împotrivire. După cîteva șoptiri, îmbrățișeri și împotriveli, zăpada scîrțîi sub niște pași deși și apăsați. DELAVRANCEA, S. 32.

împotriveálă (-po-tri-) s. f., g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli

împotriveálă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împotrivélii; pl. împotrivéli

ÎMPOTRIVEÁLĂ s. v. împotrivire, opoziție, opunere, rezistență.

împotriveală s. v. ÎMPOTRIVIRE. OPOZIȚIE. OPUNERE. REZISTENȚĂ.