Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru țuhaus

ȚUHÁUS, țuhausuri, s. n. (Arg.) Închisoare. – Din germ. Zuchthaus.
ȚUHÁUS s. n. (Arg.) Închisoare. – Din germ. Zuchthaus.
ȚUHÁUS s. n. (Argou) Închisoare. Auzi d-ta, să-mi vorbească de libertate tocmai cînd știa că viu de la țuhaus. BASSARABESCU, la TDRG.
țuháus (arg., înv.) (-haus) s. n., pl. țuháusuri
țuháus s. n. (sil. -haus), pl. țuháusuri
ȚUHÁUS s. v. arest, închisoáre, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.
țuháus (-suri), s. n. – Arest. Germ. Zuchthaus (Tiktin; Graur, BL, III, 24; Iordan, BF, IV, 202), cf. rus. cihaus < germ. Zeighaus (Sanzewitch 200).
țuháŭs n., pl. urĭ (germ. zucht-haus). Munt. Fam. Arest.
țuhaus s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.
a sta la țuhaus expr. a fi la închisoare.

țuhaus dex online | sinonim

țuhaus definitie

Intrare: țuhaus
țuhaus substantiv neutru
  • silabisire: țu-haus