ȚUȚUIÁNCĂ, țuțuience, s. f. (Reg.) 1. Nevasta unui țuțuian. 2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -țu-ian-] – Țuțuian + suf. -că.

ȚUȚUIÁNCĂ, țuțuience, s. f. (Reg.) 1. Nevasta unui țuțuian. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: -țu-ian-] – Țuțuian + suf. -că.

ȚUȚUIÁNCĂ, țuțuience, s. f. 1. Nevastă de țuțuian. 2. (Mai ales articulat) Numele unui dans popular; melodia după care se dansează. De-ndată ce s-a săvîrșit masa de cununie, toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri: ardeleanca... hora... țuțuianca. SEVASTOS, N. 282.

țuțuiáncă (reg.) s. f., g.-d. art. țuțuiéncei; pl. țuțuiénce

țuțuiáncă s. f., g.-d. art. țuțuiéncei; pl. țuțuiénce

tutuiancă f. hora țuțuienilor, numită și mureșeancă.

țuțuĭáncă f., pl. ĭence. Nevastă saŭ fată de Țuțuĭan. O horă a Țuțuĭenilor.