Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru țivlit

ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A tipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.
ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A țipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.
ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. A țipa, a zbiera, a striga. Un lăstun de apă țivli ascuțit de două ori și trecu dincolo, zburînd la fața apei. SADOVEANU, la CADE. Dă să prindă pe copil de ureche, dar el țivli una ca un cățel. RETEGANUL, la CADE.
țivlí (a ~) (reg.) (ți-vli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlésc, imperf. 3 sg. țivleá; conj. prez. 3 să țivleáscă
țivlí vb. (sil. -vli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlésc, imperf. 3 sg. țivleá; conj. prez. 3 sg. și pl. țivleáscă
ȚIVLÍ vb. v. răcni, striga, țipa, urla, zbiera.
țivlí (-lésc, -ít), vb. – A țipa, a țiui, a piui. – Var. țîvli, țifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der. țivluitoare, s. f. (țipătoare, țiuitoare, fluier); țuvloaie (var. țifloaie, țifoaie), s. f. (țipătoare; flaut, fluier; adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia; țifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare).
țivlí, țivlésc, vb. IV (pop.) 1. a bodogăni, a protesta. 2. (reg.) a momi păsări cu fluierături.
țivlít, -ă, țivlíți, -te, adj. (reg.; despre sunete) ascuțit, subțire, șuierător.
țivlì v. Mold. a momi păsări cu fluierături. [Cf. slav. ȚVILITI, a plânge].
țivlésc și (pop.) țî- v. intr. (vsl. cviliti, a plînge; bg. cviliti, a se văĭta, a piui, a țipa. V. țuvloaĭe). Est. Țip (despre păsărĭ, copiĭ, femeĭ). Protestez, bodogănesc: ferbe-țĭ babo, lintea ta și nu maĭ țivli, zise moșneagu. – În Bucov. țiflesc. În Btș. țîflîĭesc și țîvlîĭesc, vorbesc supțire.
țivli vb. v. RĂCNI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.
țivlí, țivlesc, vb. intranz. – (reg.; înv.) 1. A zbiera: „...s-a tot dus, tot lihotind și țivlind ca o cățé” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 117; Cornești). 2. A face zgomot mare. 3. A suna, a țiui: „Dar, tocmai când o admirau mai tare cu gurile căscate, a-nceput drăcovenia să țivlească, adică să sune” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 288). – Din sl. cviliti „a plânge” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX); formă onomatopeică (MDA).

țivlit dex online | sinonim

țivlit definitie

Intrare: țivli
țivli conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
  • silabisire: ți-vli
Intrare: țivlit
țivlit