Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru țipăti

ȚIPOTÍ, țipotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate țipete, a țipa1, a striga. – Din țipăt.
ȚIPOTÍ, țipotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate țipete, a țipa1, a striga. – Din țipăt.
ȚIPĂTÍ vb. IV v. țipoti.
ȚIPOTÍ, țipotesc, vb. IV. Intranz. A scoate țipete; a țipa, a striga. Iar îți joacă ochii după catrință, prăpăditule, țipotea ascuțit mătușa Ruxandra. C. PETRESCU, R. DR. 240. Copiii pierduți... plîng, țipotesc și se vaietă prin întunerec. MARIAN, NA. 77. – Variantă: țipătí (RETEGANUL, P. II 80) vb. IV.
țipotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotésc, imperf. 3 sg. țipoteá; conj. prez. 3 să țipoteáscă
țipotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotésc, imperf. 3 sg. țipoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. țipoteáscă
ȚIPOTÍ vb. v. răcni, striga, țipa, urla, zbiera.
țipotésc v. intr. Trans. Țip mereŭ.
țipoti vb. v. RĂCNI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

țipăti dex online | sinonim

țipăti definitie

Intrare: țipoti
țipoti conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
țipăti grupa a IV-a verb conjugarea a VI-a intranzitiv