Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 808584:
țintuì v. 1. a bate cu ținte: a țintui un tablou; 2. a înțepeni în genere.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
țintuire dex online | sinonim
țintuire definitie
