ȚINTELÁT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă.

ȚINTELÁT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă.

ȚINTELÁT, -Ă, țintelați, -te, adj. (Regional) Țintat (1). Șerpe mare o venit... Jumătate m-o mîncat, Jumătate nu mă poate, De curăle țintelate. ȘEZ. XIII 216. – Variante: țintilát, -ă (ȘEZ. XIII 215), țintolát, -ă (BIBICESCU, P. P. 1O, ȘEZ. I 45) adj.

ȚINTILÁT, -Ă adj. v. țintelat.

ȚINTOLÁT, -Ă adj. v. țintelat.

ȚINTILÁT, -Ă adj. v. țintelat.

ȚINTOLÁT, -Ă adj. v. țintelat.

țintelát (reg.) adj. m., pl. ținteláți; f. țintelátă, pl. ținteláte

țintelát adj. m., pl. ținteláți; f. sg. țintelátă, pl. ținteláte

ȚINTELÁT adj. v. țintat, țintuit.

țintelat adj. v. ȚINTAT. ȚINTUIT.