Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 808559:
ținc m. Mold. Tr. 1. cățeluș; țincul pământului, șuiț; 2. fam. prunc: un ținc să te înșele AL. [Ung. CENK, broscoiu, cățeluș* băiat, recrut].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
ținc dex online | sinonim
ținc definitie
