ȚIGĂNEÁLĂ, (2) țigăneli, s. f. (Reg. și fam.) 1. Faptul de a se țigăni. 2. (La pl.) Vorbe urâte, insulte. – Țigăni + suf. -eală.

ȚIGĂNEÁLĂ, țigăneli, s. f. (Fam.) Faptul de a se țigăni. – Țigăni + suf. -eală.

țigăneálă (reg., fam.) s. f., g.-d. art. țigănélii; (insulte) pl. țigănéli

țigăneálă s. f., g.-d. art. țigănélii; (atitudini) pl. țigănéli

țigăneală, țigăneli s. f. 1. cerere insistentă / încăpățânată 2. târguială, tocmeală (de o manieră necivilizată) 3. comportament necivilizat, zgomotos, strident