ȚIGĂNĂRÍT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesie țigani robi. – Țigan + suf. -ărit.

ȚIGĂNĂRÍT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesiune țigani robi. – Țigan + suf. -ărit.

ȚIGĂNĂRÍT s. n. (Învechit) Impozit care se plătea pentru țiganii robi. Darea nouă a țigănăritului se spune că n-a scos-o mai mult decît o dată. IORGA, L. I 478.

țigănărít (înv.) s. n.

țigănărít s. n.

ȚIGĂNĂRÍT n. 1) (în Moldova medievală) Impozit plătit de stăpânii care aveau țigani robi. 2) v. ȚIGĂNIME. /țigan + suf. ~ărit

țigănărít n., pl. urĭ. Sec. 17. Bir pe Țiganĭ (pe robiĭ Țiganĭ pe care-ĭ avea boĭeru).