Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru țicurare

ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; mai ales despre purici) A pișca, a ciupi. Nu junghia, Nu picura, Nu turbura. MAT. FOLK. 1582.
ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.
ȚICURÁ vb. v. ciupi, pișca.
țicurá, țícur, vb. IV (reg.) 1. a pișca, a înțepa. 2. a burnița.
țicura vb. v. CIUPI. PIȘCA.

țicurare dex online | sinonim

țicurare definitie

Intrare: țicurare
țicurare infinitiv lung
Intrare: țicura
țicura conjugarea I grupa I verb tranzitiv